Ce sanse aveti sa renuntati la fumat cu ajutorul terapiei medicamentoase?


Cercetari extensive asupra eficientei farmacoterapiei combinate cu terapia comportamentala in cazul renuntarii la fumat descopera o rata de esec de 87.5%, dar nu o raporteaza si nu ofera nici un comentariu. Un studiu asupra eficacitatii terapiilor medicamentoase si a celor comportamentale in cazul renuntarii la fumat afirma ca o combinatie de terapie de inlocuire a nicotinei sau alte medicamente si consiliere este de doua ori mai eficienta decat terapiile obisnuite, care nu contin terapie comportamentala sau medicatie.

(Stead LF, Lancaster T- Terapii combinate si interventii comportamentale pentru renuntarea la fumat. Biblioteca Cochrane 2012, nr 10.)

Metodele si rezultatele studiului pot fi rezumate pe scurt dupa cum urmeaza:

Obiective: „Sa aprecieze efectele combinatiei de terapie comportamentala si medicamentoasa pentru renuntarea la fumat, in comparatie cu o interventie minima si sa identifice daca exista efecte diferite in functie de caracteristicile fiecarui tratament, interventie, populatie tratata sau doza luata.”

Metode de cautare: „Am cautat in grupurile de dependenti de tutun inregistrari care sa mentioneze orice farmacoterapie, inclusiv orice tip de NRT (terapie de inlocuire a nicotinei), bupropion, nortriptylina si vareniclina.”

Criterii de selectie: ” Experiente controlate aleatorii sau semi-aleatorii evaluand o combinatie de farmacoterapie si terapie comportamentala pentru renuntarea la fumat comparate cu un grup de control care primeste doar sfaturi scurte sau suport comportamental mai putin intensiv. Am exclus experimentele care recruteaza numai femei insarcinate, numai adolescenti sau cele cu mai putin de 6 luni de re-evaluari ulterioare.”

Rezultate:” 41 de studii cu mai mult de 20.000 de participanti au intrunit criteriile de participare. Majoritatea cazurilor folosea terapia de inlocuire a nicotinei. Un studiu extensiv a contribuit eterogen datorita unui efect al tratamentului substantial mai mare decat cel observat in alte studii (RR 3.88, 95%CI 3.35 pana la 4.50). Deoarece acest studiu a folosit o interventie intensiva, care a inclus guma de mestecat cu nicotina, multiple sesiuni de grup si mentinerea unor contacte pe termen lung, rezultatele pot sa nu fie comparabile cu interventiile folosite in celelalte studii, prin urmare nu a fost utilizat in analize. Pe baza celor 40 de studii ramase (15.021 participanti), au existat dovezi substantiale asupra beneficiilor unei combinatii de terapii comportamentale si farmacoterapii, in comparatie cu un suport comportamental mai putin intensiv. (RR 1.82, 95% CI 1.66 pana la 2.00).

Studiul concluzioneaza: „Interventiile care combina farmacoterapia si suportul comportamental maresc succesul renuntarii la fumat in comparatie cu o interventie minima sau acordarea de sfaturi…doctorii ar trebui sa incurajeze fumatorii sa foloseasca ambele tipuri de ajutor.”

Contextul acestei povesti:

In ciuda dimensiunilor acestui studiu, publicat de cunoscuta Biblioteca Cochrane, exista o informatie importanta care a fost omisa, de fapt cea mai importanta si anume: Care a fost rata medie de succes in cazul terapiei medicamentoase combinata cu cea comportamentala?

Raspunsul nu-l veti gasi in textul lucrarii. De fapt, ca sa gasesc raspunsul, am fost nevoit sa calculez singur.

Am inclus numai studiile in care renuntarea la fumat a fost validata biochimic pentru ca este larg recunoscut faptul ca fumatorii declara ca au renuntat chiar si cand nu este cazul, in studii de acest gen.

Concluzia este ca daca se aduna toate studiile in care renuntarea la fumat a fost validata biochimic (27 din cele 40 de studii), rata generala de succes pentru terapiile combinate (cele mai bune disponibile in momentul de fata, aprobate de institutiile publice de sanatate) este de numai 12.5 %.

Cu alte cuvine, tratamentul recomandat de aceasta lucrare are o rata de esec de 87.5%.

De ce nu mentioneaza articolul faptul ca interventiile au esuat in cazul a mai mult de 87 din fiecare 100 de fumatori?

Sgur, faptul ca interventia a fost de doua ori mai eficienta decat terapiile obisnuite este corect, dar nu ofera publicului si cititorilor valoarea acestui studiu in context.

Aceasta poveste ilustreaza modul in care miscarea anti-fumat distorsioneaza prezentarea faptelor stiintifice pentru a crea perceptia falsa ca medicamentele sunt o strategie eficienta pentru renuntarea la fumat.

De obicei, acest mod de inselare al publicului este asociat cu cercetatori sau grupuri care au conflicte de interes financiare cu companiile producatoare de medicamente. In cazul de fata, este vorba de oameni de stiinta care aparent au fost „spalati pe creier” de activistii anti-fumat incat sa scrie pagini intregi de text fara sa ofere singurul si cel mai important rezultat al cercetarilor.

Restul acestei povesti este ca acest studiu confirma ceea ce am argumentat anterior: dovezile stiintifice demonstreaza ca medicamentele care promit renuntarea la fumat, chiar si cand sunt combinate cu terapie si spirijin comportamental, sunt prea putin eficiente. Esueaza in aproximativ 90% din timp. Si asta in cele mai avantajoase situatii, cand sunt folosite in cadrul unor studii atent monitorizate. In situatii reale de viata, aceste medicamente sunt si mai putin eficiente.

Dar miscarea anti-fumat nu vrea ca tu, publicul, sa stii aceste lucruri deoarece asta ar ameninta veniturile uriase pe care le obtine de la companiile producatoare de medicamente.

Ironic, in timp ce incercarile cele mai reusite care au folosit terapia de inlocuire a nicotinei si terapii comportamentale au reusit in abia 12.5 % din cazuri, tigarile electronice au avut drept rezultat o rata de renuntare de 6 luni la 22.5% dintre fumatorii nemotivati. Si totusi terapia de inlocuire a nicotinei continua sa fie abordarea preferata de cercetatorii anti-fumat, de militantii anti-fumat si de agentiile federale de sanatate, in timp ce folosirea tigarilor electronice este descurajata intens.

Sursa: Tabacco Analysis

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *